Aceste previziuni proiectează traiectoria CFR Călători dincolo de prezent, implementând date din tendințele structurale (demografie, urbanizare, decarbonizare UE, digitalizare), lecțiile istorice ale operatorilor feroviari europeni (de pildă DB, ÖBB), scenariile de finanțare publică (deficit, datorie publică, PNRR 2.0 / Green Deal 2050) sau evoluția concurenței (rutier, aerian low-cost, hyperloop, operatori privați).

AI preconizează că „CFR Călători nu va fi privatizată integral nici până în 2050, dar va înceta să mai existe în forma actuală până în 2040, fiind fragmentată, reorganizată și parțial concesionată. Până în 2050, sistemul feroviar românesc va fi un model hibrid public-privat, cu CFR Călători redusă la un operator de ultimă instanță pentru rutele neprofitabile, în timp ce coridoarele principale și serviciile premium vor fi operate de companii private sau consorții internaționale.”

2030–2035: Hibridizarea forțată (70% probabilitate)

Context

  • PNRR 1.0 epuizat, dar PNRR 2.0 / Green Deal 2050 alocă 15–20 miliarde € pentru căi ferate (2031–2040).
  • Datoria publică a României: 70–80% din PIB → subvențiile devin insuportabile (>2 miliarde €/an).
  • Liberalizarea completă a pieței pasagerilor (conform Pachetului al 5-lea Feroviar UE, 2033).
  • Primii operatori privați atât naționali, dar și internaționali câștigă licitații pentru obligații de serviciu public (Regio Călători, Transferoviar, dar și Arriva, Leo Express).

Ce se va întâmpla cu CFR Călători

2028–2030: Insolvență controlată → restructurare sub supraveghere UE.

  • Active viabile (garnituri noi, depouri) vor duce la concesionarea materialului rulant special.
  • Datorii >RON 10 miliarde → ștergere parțială + capitalizare de stat.

2031: Prima concesiune majoră – București–Constanța (160–200 km/h) → câștigată de consorțiu privat (de pildă Alstom + fond suveran norvegian).

2033: 20% din rețea (linii regionale neprofitabile) → concesionate pe 15 ani.
2035: CFR Călători operează doar 60–65% din tren-km, dar primește subvenție constantă (ca un „buget de supraviețuire”).

Indicator cheie: Cota de piață CFR Călători: 65% (2035) ↓ de la 95% (2025)

2035–2040: Fragmentarea structurală (65% probabilitate)

Context

  • Autostrăzi complete (A8, A13) + transport rutier electrificat → concurență acerbă.
  • Trenuri de mare viteză (250–300 km/h) pe Coridorul IV pan-european (Arad–Constanța).
  • Digitalizare totală: bilete, mentenanță predictivă, Mobility-as-a-Service.
  • Demografie: 30% din mediul rural va dispărea → cerere scăzută pe linii secundare.

Transformarea CFR Călători

2036: Divizare formală în 3 entități: CFR Pasageri Core → doar rute neprofitabile (de pildă Iași–Vatra Dornei, Craiova–Calafat); CFR High-Speed → material rulant special pentru magistrala București–Cluj–Budapesta (operată privat); CFR Urban → concesionată regiunilor metropolitane (București, Cluj, Iași, Timișoara).

2038: Privatizare parțială prin bursă – 49% din CFR High-Speed listat la BVB + Varșovia.

2040: CFR Călători devine „operator de ultimă instanță” – doar 200–300 trenuri/zi (versus 1.200 în 2025).

Indicator cheie: Cota de piață CFR Călători: 30–35% (2040)

2040–2050: Ecosistem privatizat (60% probabilitate)

Context

România membră Schengen complet (2035) → trenuri internaționale private (București–Viena–München).
Hyperloop pilot (București–Cluj, 2038–2045).
Neutralitate climatică UE 2050 → interzicerea zborurilor interne <500 km → boom feroviar.
Inteligență artificială în operarea trenurilor → costuri reduse cu 40%.

CFR Călători în 2050

  • Este o companie reziduală, deținută 100% de stat, cu <10% din piața pasagerilor.
  • Operează doar rute sociale (așezări izolate, trenuri școlare, nocturne subvenționate).
  • Flota: 100–150 automotoare electrice/hidrogen, mentenanță externalizată.
  • Personal: <5.000 angajați (vs. 13.000 în 2025).
  • Model de business: contract de obligații de serviciu public constant pe 10 ani, fără profit.

Concluzie: „Moarte lentă, nu privatizare bruscă”

Conform inteligenței artificiale, CFR Călători nu va fi „vândută” – va fi „topită” treptat.

Până în 2050, compania va exista încă, dar va opera doar 5–10% din piață, va fi 100% dependentă de subvenție constantă și va fi ultimul refugiu al mobilității sociale.

Privatizarea reală va veni prin concesiuni, fragmentare și concurență, nu prin vânzare totală. Modelul final: ÖBB (Austria) + MTR (Suedia) + un strop de Trenitalia regional.

Adevărata revoluție nu va fi „stat versus privat”, ci „centralizat și descentralizat, național sau regional, subvenționat versus comercial”.

CFR Călători va supraviețui – dar nu ca operator dominant. Piața feroviară românească va fi privată în proporție de 90% până în 2050 – doar că nu va fi observat „momentul privatizării”.