În Ianuarie 1890, „ziarul Constituționalul ne-a surprins cu știrea unei întreprinderi tot așa de gigantice, ce este de a se executa pe teritoriul nostru, și menită de a înlesni și ridica enorm traficul nostru și navigația pe Dunăre.

Este vorba ca o societate străină să înființeze pe lângă linia ferată a statului Cernavodă-Constanța o a doua linie particulară, care să ridice la Cernavodă vapoarele și șlepurile din Dunăre încărcate așa cum sunt și să le transporte pe calea ferată a sa la Constanța, unde să le pună iarăși în apă, și vice-versa. O atare întreprindere și instalație colosală ar exista și funcționa deja în Canada. Nu va fi îndoială că dacă proiectul acesta s-ar executa și s-ar clădi și podul peste Dunăre, producția și traficul nostru s-ar ușura și înlesni foarte mult, și ar da portului nostru Constanța o însemnătate de primă ordine, căci ar economisi o cale de vreo 700 kilometri și timp de mai multe zile.

Însă tot așa de sigur este că porturile noastre cele mai însemnate, Brăila și Galați, și-ar pierde toată însemnătatea lor mercantilă ce o au și ar deveni numai porturi de mâna a doua, cum este Giurgiu, le-ar ajunge și pe ele aceiași soartă care o amenință pe Viena.”

Această intenție menționată în Românul, 1890-01-17, inspirată de tehnologia din antichitatea greacă, Diolkos, nu va fi realizată vreodată. De fapt, acest tip de transport nu va vedea lumina zilei nici în Canada.

În 1890, Chignecto Marine Transport Railway, un proiect de transport al navelor peste Istmul Chignecto din Nova Scotia, se confrunta atât cu progrese semnificative, cât și cu dificultăți financiare majore. Construcția a început în 1888, dar în 1891, când fondurile s-au epuizat și lucrările de construcție s-au oprit, multe părți ale proiectului fuseseră deja finalizate și, în cele din urmă, abandonate.

Chignecto Marine Transport Railway