Ioana Blotor este software developer și voluntar veteran în cadrul Prietenii Mocăniței de pe Valea Hârtibaciului. A terminat Facultatea de Inginerie, secția Calculatoare în 2007, urmată de un master în „Strategii de management și marketing”.

Cum a apărut interesul dumneavoastră pentru calea ferată îngustă Sibiu-Agnita? Ce vă motivează să revitalizați această linie de patrimoniu?

Interesul meu pentru calea ferată îngustă Sibiu-Agnita a apărut datorită soțului meu, care, încă de la începutul relației noastre, mi-a povestit cu mare pasiune despre Mocăniță și despre linia Agnita. Când a apărut ideea revitalizării acestei linii, în 2006, am simțit că este un proiect frumos, cu un impact pe termen lung și, mai ales, cu oameni minunați alături. De mică îmi plăcea să călătoresc cu trenul, dar adevărata motivație a venit din pasiunea lui Mihai pentru acest proiect și din oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, mulți dintre ei devenind prieteni apropiați.

După 18 ani de activitate, văzând reacțiile călătorilor care aleg să călătorească cu noi, realizez din ce în ce mai mult importanța revitalizării Mocăniței pentru comunitățile de pe Vale. Este o experiență unică să poți călători într-o rezervație naturală și să o admiri dintr-un tren care circulă cu o viteză ce îți permite să te bucuri de peisaje. Este o adevărată oportunitate pentru toți cei care vor să descopere această frumusețe.

Care au fost principalele momente marcante din istoria asociației Prietenii Mocăniței?

Printre momentele cele mai importante din istoria Asociației Prietenii Mocăniței se numără, în primul rând, întâlnirea cu Bill Parker, un adevărat susținător al proiectului nostru, care a fost alături de Mihai și de mine de la început și a jucat un rol esențial în inițierea acestui demers. Un alt moment important a fost în 2007, când am reușit să obținem statutul de monument istoric pentru această cale ferată, alături de oameni cu suflet mare de pe Valea Hârtibaciului.

În 2010, am sărbătorit 100 de ani de Mocăniță la Agnita, împreună cu oficialități din Agnita, CFR și un grup de entuziaști din Marea Britanie. Apoi, în 2015, am avut marea bucurie să restaurăm primul vagon pentru prima călătorie cu trenul de la Cornățel. Acesta a fost un moment deosebit pentru noi, deoarece am dat viață unui vis.

Un alt moment de referință a fost începerea curselor cu locomotiva cu aburi, două curse pe an, urmate de achiziționarea locomotivei Diesel și debutul curselor regulate.

Cel puțin o săptămână pe an avem o vizită de la o mână de oameni din cadrul Sibiu-Agnita Railway UK care vin să lucreze cu noi „cot la cot” pentru proiectele pe care le avem în desfășurare, în calitate de voluntari. Sunt prezenți la mai toate evenimentele cu locomotiva cu aburi pentru a ne oferi suport.

În acest sens, apelăm la toți cei care doresc să se alăture proiectului nostru, fie ca voluntari, fie cu idei și resurse. Fiecare ajutor contează, iar noi suntem deschiși să colaborăm cu oricine împărtășește pasiunea noastră pentru acest proiect unic.

Ce satisfacții v-a adus munca de voluntariat în domeniul feroviar?

Impactul pe care l-am avut, arătând că se poate revitaliza Mocănița, este uneori copleșitor. Marea majoritate a călătorilor înțeleg ce încercăm să facem, ne susțin și ne încurajează să continuăm. Se vede clar admirația și bucuria lor după ce le povestim despre acțiunile noastre. De fiecare dată le mulțumesc pentru sprijinul lor, chiar și prin simpla cumpărare a unui bilet, care ne ajută să mergem mai departe.

Din păcate, ajutorul din partea instituțiilor statului este mult prea mic, aproape inexistent. În alte țări, astfel de proiecte de voluntariat primesc sprijin pentru a-și desfășura activitatea în condiții bune și sigure. În schimb, în România, voluntariatul este adesea subestimat și criticat. Scepticismul este mare, iar oamenii sunt adesea sceptici cu privire la intențiile din spatele acestui tip de muncă, iar câștigurile financiare sunt adesea văzute ca un motiv de îndoială.

Pe mine, voluntariatul m-a ajutat enorm să am mai multă încredere în mine și să învăț să lucrez mai bine în echipă. Am realizat puterea „celor mulți” și cum, atunci când unii se unesc, pot schimba lucruri mari. Fiind o persoană bâlbâită, mi-a fost foarte greu să mă exprim în public, dar acest proiect m-a ajutat să depășesc această problemă, iar acum pot vorbi cu încredere despre ceea ce facem cu Mocănița, chiar și în fața turiștilor care călătoresc cu noi.

Valea pe care o străbatem este superbă – peisajele, munții, satele cu bisericile fortificate, păsările care staționează acolo.

Dacă ar fi posibil, care sunt liniile de patrimoniu pe care le-ați promova în România?

Toate Mocănițele, începând cu „Mocănița Transilvaniei”, care ca și noi se bazează pe voluntariat.

Ce doriți să realizați în viitor? Ce mesaj ați trimite autorităților feroviare, respectiv Ministrului Transporturilor?

În ceea ce privește viitorul, avem planuri ambițioase. Dorim să extindem linia feroviară spre Mohu pentru a oferi o nouă oportunitate de călătorie cu trenul, dar și să înființăm un traseu pentru ciclodrezină către Tichindeal. Ne dorim, de asemenea, să refacem gările de pe traseu, precum cele din Cornățel, Casolt și Hosman, și să construim un depou în Cornățel. Un proiect de suflet este și muzeul Mocăniței, iar renovarea depoului din Sibiu se află și ea pe lista noastră de realizări viitoare.

În privința autorităților, susținere în demersurile noastre. Ajutor tehnic, legislativ și financiar. Toate sunt necesare pentru a aduce proiectele de genul la valoarea celor din alte state.

Acest material a fost realizat cu acordul și sprijinul lui Ioana Blotor.