Această primă parte documentează în special liniile de cale ferată îngustă care au funcționat odinioară în Dobrogea, dar care au dispărut în totalitate.

Din Noiembrie 1889, a fost autorizată intrarea în tratative cu guvernul pentru cumpărarea materialului căilor ferate înguste, spre a se construi în Dobrogea „o cale ferată care să lege Tulcea, Constanţa şi Mangalia care va contribui desigur prea mult la înflorirea provinciei noastre”, fapt care nu se va concretiza vreodată.

  • Primele linii înguste din Dobrogea vor fi folosite pentru descărcare de sarcină arheologică, în special în județul Constanța.

Înainte de Primul Război Mondial, arheologul Vasile Pârvan folosește în cetățile Histria, Ulmetum și Abrittus material rulant de cale îngustă (şine, vagoneţi), împrumutat de la C.F. Aceste vagoane Decauville au fost folosite atât pentru îndepărtarea pământului, dar și pentru transportarea artefactelor din piatră.

Câteva date despre aceste linii au fost surprinse abia după începutul Marelui Război, când săpăturile vor fi afectate. În Noiembrie 1918, au pierdut toate materialele şi instrumentele necesare lucrărilor şi care au fost depozitate în diferite centre cu urme antice din Dobrogea şi anume „4 vagonete Decauville şi 224 metri de şină depozitate la Devekioi (Abrittus), 14 vagonete şi 2 kilometri de şină depozitate la Histria şi Ulmetum”. În Decembrie 1918, în săpăturile de la cetatea Histria, „materialul rulant al C.F. este ridicat; pe loc nu mai sunt decât 50 de şine şi 5 vagonete fără coşuri şi distruse”.

Săpăturile la Capidava au început în 1924 şi au continuat între 1926 şi 1927, urmărindu-se iniţial degajarea depunerilor aferente curtinelor cetăţii şi a turnurilor fortificaţiei, după moda epocii, operaţiune în care Grigore Florescu a utilizat la un moment dat mijloace mecanizate (Decauville – vagoneţi). Nu avem date privind materialul utilizat în aceste operațiuni de anvergură, o singură cupă de vagonet, puternic degradată, păstrându-se în baza arheologică de la Capidava. Pe aceasta se distinge sigla aplicată a producătorului, foarte cunoscut în epocă – Arthur Koppel, Berlin.

Linie Decauville lângă turnul nr. 4. Arhiva șantierului arheologic Capidava (după 1927)
  • Linia îngustă Jacob-deal, județul Tulcea

În Dobrogea, liniile înguste au fost folosite pentru uz industrial, de la începutul secolului al XX-lea. Una dintre liniile cu ecartament îngust a fost la Cariera Turcoaia, pe malul Dunării, fiind utilizată pentru transportul materialelor provenite din carieră, folosite la construcțiile hidrotehnice. Pentru remorcarea vagoneților încărcați cu piatră, la început se foloseau locomotivele cu abur.

Șinele acestei linii au fost realizate cel mai probabil de compania lui Arthur Koppel, având la început o întindere de 4 kilometri și un diametru de 600 mm, funcționând cu vagoneți Decauville.

Linia pornea în 1905 de la Cariera Turcoaia, până în Portul Turcoaia, de la Dunăre, unde piatra a fost încărcată în șlepuri și, mai târziu, în barje. Exploatarea de granit „Muntele Carol I” se numea Iacob-deal, iar pe traseul liniei exista și un tunel. Urmele fostului traseu se mai pot vedea și astăzi.

În Iunie 1912, „câțiva lipoveni din Carcaliu, care chefuiseră la cantina Carierei Iacob-Deal, spre a ajunge mai curând la Dunăre de unde urmau să plece cu lotcile spre casă, au luat un vagonet cu care au pornit-o la vale. La o curbă, probabil din cauza pantei și a vitezei, vagonetul a sărit de pe șine, prăvălindu-se de la o înălțime de 8 metri. Cei din vagonet, anume Iosef Teodorof, Echim Fedor, Vasile Sidor și Denis Achim, apucați dedesubt, au fost striviți îngrozitor. În stare gravă au fost aduși la spital. Doi din ei se crede că nu vor putea scăpa cu viață.”

În data de 1 Aprilie 1924, Consiliul de miniștri îl autorizează pe ministrul Comunicațiilor să acorde societății „Calea” concesiunea exploatării unei linii ferate industriale înguste, care pleacă de la portul dunărean gara Harman și merge până la cariera de granit Iacob-deal, de pe muntele Carol I, din județul Tulcea. „Linia are o lungime de 4.702,10 m, și un ecartament de 0,75 m, având tracțiune cu aburi.” Durata concesiunii va fi de 26 ani.

Linia îngustă în dreptul portului Gura Armanului, între Măcin și Turcoaia (1940)

În topografia sovietică, se vede cum linia de la Iacob-deal comunica cu cea de la Greci, iar cea de la Măcin a fost separată și mai scurtă. Toate coborau la Dunăre, unde se încărca piatra pe șlepuri.

  • O altă linie îngustă a fost la Măcin, fiind folosită tot pentru a aproviziona, cu piatră, construcțiile hidrotehnice de pe malurile Dunării.
Calea ferată îngustă în dreptul cetății Troesmis, lângă Dunăre (1940)
  • Linia îngustă Altân Tepe

Cea de-a treia linie cu ecartament îngust care a existat în județul Tulcea a avut un traseu care se racorda la linia Medgidia-Tulcea. La Baia Dobrogea a fost o linie îngustă, care mergea până la Mina de la Altân Tepe. Acolo a fost o exploatare de cupru, de unde se extrăgea minereul și se încărca în vagoane.

Linia îngustă a fost construită de către trupele germane de ocupație, în timpul Primului Război Mondial. Ecartamentul era de 0,60 m, iar linia avea o lungime de 21 km + 282 m și pornea din stația Hamangia (acum Baia Dobrogea) până la Mina de Cupru de la Altân Tepe.

Încă se mai vede buncărul de la Mina Altân Tepe, din județul Tulcea. Linia traversa prin spatele clădirilor, ocolea toată localitatea și avea un traseu foarte frumos, care mergea până la localitatea Ceamurlia de Sus, unde, din gara cu același nume, mai exista un racord la o carieră de piatră.

Din această linie se mai pot vedea rămășițele podețelor și ale traseului. După localitatea Ceamurlia de Sus, linia traversa șoseaua care merge către Altân Tepe și ruta urma pe o vale aproximativ perpendiculară pe traseul liniei Medgidia – Tulcea, în zona localității Baia Dobrogea. Linia îngustă traversa șoseaua Constanța – Tulcea și, unde este ieșirea din stația Baia Dobrogea, pe partea cu șoseaua au fost remiza de locomotive și triajul unde erau ținute vagoanele de linie îngustă. Ultima dată, pe această linie îngustă au fost folosite locomotive hidraulice de 450 CP de tip L-45-H, făcute la Uzinele 23 August.

Locomotivele urcau vagoanele goale la Mina Altân Tepe și remorcau trenul încărcat cu minereu, până la Baia Dobrogea. Există și astăzi o rampă de piatră pe care vagoanele de cale îngustă au fost împinse cu locomotiva pentru a fi descărcate. Aveau o estacadă și, de pe acesta, minereul se descărca din vagoanele de linie îngustă în cele de ecartament normal.

Liniile cu ecartament îngust nu mai există în exploatare în Dobrogea, deoarece au fost desființate după anii ’90. Totuși, este foarte posibil ca fragmente din acestea să se mai afle sub pământ. Liniile au fost demontate, însă, la Ceamurlia de Sus mai pot fi văzute rămășițele stației și ale podurilor, aflăm dintr-un material realizat de CFR Infrastructură Constanța.