Cu toate că în România au mai fost astfel de inițiative, nu au fost îndeplinite până la capăt. Dar importanța unor date transparente privind situația materialului rulant de epocă este indiscutabilă. Actualitatea Feroviară întocmește prima hartă a patrimoniului feroviar, la nivel național, care va fi disponibilă tuturor cititorilor.

Informațiile compilate în cadrul hărții sunt parte dintr-o muncă de cercetare a unor bibliografii științifice, a inventarului Patrimoniului Cultural Național, forumuri și apariții mediatice, vizitarea unor depouri, respectiv remize. Întrucât foarte puține bunuri de istorie industrială sunt contabilizate în România, această hartă va fi actualizată constant, cu fotografii și informații relevante. Cititorii sunt, de altfel, invitați să contribuie cu datele de care dispun.

În 31 Decembrie 2000, doar locomotivele cu abur au fost declarate, prin ordin al Ministrului Culturii, bunuri de tezaur, fiind protejate de lege. Harta realizată de Actualitatea Feroviară va cuprinde totalitatea bunurilor feroviare mobile, realizate sau apărute în România, din 1854 până în 1950-1955. Aceasta este în fapt vechimea pentru care majoritatea specialiștilor de istorie feroviară, atât din țară, dar mai ales din străinătate au căzut de acord că un material rulant este în mod sigur un bun de patrimoniu. În alte cuvinte, prin această hartă, ne dorim să scoatem în evidență un număr mult mai mare de bunuri feroviare mobile (drezine, locomotive Diesel, automotoare, vagoane speciale) care momentan nu sunt clasate în România. Prin neclasarea acestora, se înțelege nerecunoașterea de către autorități a importanței lor pentru istoria industrială, dar și absența unor gestiuni de conservare primară, restaurare generală și încadrare într-un muzeu feroviar.

Această inițiativă nu va conține totuși o bună parte din materialul rulant recondiționat (modernizat), întrucât modernizarea unui automotor sau vagon, de pildă, nu respectă standardele care se impun în restaurare.

De ce o astfel de hartă?

  • Localizarea, actualizată în mod constant. Majoritatea locomotivelor sau vagoanelor speciale au o istorie tumultuoasă, fiind plimbate între depouri și remize, până în prezent.
  • Instrument pentru cercetarea istoriei feroviare.
  • Încurajarea turismului feroviar. În această hartă, veți găsi atât mocănițe, dar și locomotive cu abur pentru căile ferate actuale, toate în stare de funcționare.
  • Vizibilitatea, o măsură de control privind starea de conservare. Formarea într-un mod concret a conștiinciozității colective arătând, prin diferențele de marcaj, contrastul dintre un bun restaurat și unul într-o stare rușinoasă, în ciuda faptului că au fost clasate în același timp. Cetățenii interesați, prin monitorizarea datelor adunate, pot să sesizeze atât autoritățile competente din domeniul feroviar, Conducerea Sucursalelor Regionale din C.F.R., sindicate feroviare („Glasul roților de tren”), dar și din cadrul Institutului Național al Patrimoniului. Realizarea unui plan de măsuri de salvare într-un regim de urgență a patrimoniului feroviar poate fi adaptat după cazurile de restaurare a unor bunuri de patrimoniu arhitectural, unde responsabilul este forțat să dispună restaurarea.

Interpretarea hărții

Principalele părți componente ale hărții vor fi localizarea unor bunuri identificate după codul din Registrul C.F.R., dar și o legendă.

În cazul codului locomotivelor cu abur și a tenderelor atașate, semnificația primelor 3 cifre este următoarea: prima cifră reprezintă numărul roților alergătoare; cifra a doua reprezintă numărul roților motoare și cea de-a treia cifră reprezintă numărul roților purtătoare. Celelalte cifre formează numărul de înmatriculare a locomotivelor în evidența centralizată.

Legenda poate fi interpretată după cum urmează:

  • Roșu (Stare avansată de degradare)
  • Galben (Degradare moderată)
  • Verde (Stare de funcționare)
  • Cenușiu (Dispărute sau distruse)

Puteți consulta acest proiect în desfășurare accesând Harta patrimoniului feroviar mobil din România.