În 1891, „una din cele din urmă aplicații ale electricității” este ceea ce se numește „locomotivă cu telefon”. „Această aplicație a fost de curând experimentată pe o cale ferată din Statele Unite, și se zice că a funcționat într-un chip foarte mulțumitor. Aparatul este așezat între șine și străbătut de un curent electric. O mătură fixată pe locomotivă este în contact permanent cu aparatul. Când două locomotive, mergând una spre alta, se găsesc la o distanță de unul sau doi kilometri, soneriile respective se pun în mișcare cu putere și mecanicii vor putea de oprit imediat trenul lor.”

În Noiembrie 1893, în Marienfeld, lângă Berlin, „s-au făcut niște experiențe foarte interesante pe rețeaua drumurilor ferate militare, cu ajutorul unui aparat destinat să împiedice ciocnirile și deraierile. Aparatul a fost pus la locomotiva unui tren. S-au scos șuruburile de la niște șine. Când să se producă deraierea, locomotiva s-a oprit imediat. Tot asemenea, s-a făcut cu două trenuri, care veneau față în față de după o curbă. La o distanță de 10 metri, mecanicii au pus în mișcare aparatul amânduror trenurilor și acestea s-au oprit imediat, evitându-se ciocnirea. Experiențele acestea au dat rezultate satisfăcătoare.”