O istorie feminină a domeniului feroviar din România

Cu toate că prezența femeilor în căile ferate din România rămâne documentar obscură pentru primele decenii de funcționare a trenurilor, mai multe detalii vor apărea în gazete din prima jumătate a secolul al XX-lea, de pildă Glasul Bucovinei sau Adevărul.

În primăvara anului 1936, Asociaţia Ceferiştilor Abstinenţi de Alcool din România, cu sediul în Cernăuţi, face un apel călduros către toate femeile din CFR, rugându-le a lua parte la consfătuirea ce a avut loc în data de 1 Mai, în sala de şedinţă a grupului de inspecţiuni M. T. L. Cernăuţi, cu care ocazie li se va face cunoscută „marea operă socială, morală pe care o întreprinde această asociaţie, precum şi aportul pe care colegele ceferiste din străinătate îl aduc acestei mişcări”.

În luna Aprilie a anului următor, în sala „Locomotiva” din „Griviţa”, a avut loc o „mare întrunire muncitorească, la care au luat parte membrii partidului naţional-ţărănesc, ai celui conservator şi ai celui social-democrat”. Rostul activității, la care au luat parte „o mie şi cinci sute de muncitori ceferişti, ce au fost nevoiţi să asculte cuvântările din curtea clădirii şi din străzile învecinate”, din cauza spațiului neîncăpător, a fost acordarea sprijinului prin vot domnului N. Lupu. În cadrul întâlnirii, au luat parte nenumărate femei. Elena Negruzzi judecă „cu vehemenţă actuala gospodărie, care tolerează risipa şi scumpetea”. Doamna Nicolau salută întrunirea în numele partidului conservator, al cărui suflet afirmă că este „democratic”. În continuare, vorbeşte de rolul femeii în politică şi mărturiseşte că doar muncitorul înțelege această nevoie. „Pentru dumneavoastră”, spune doamna Nicolau, „femeia este egală, de aceea vă cerem: ajutaţi-ne să înfăptuim deplin concentrarea forţelor democratice.” Doamna Patraulea roagă femeile ceferiste să „pună în joc influenţa lor pentru câştigarea alegerilor de la 16 Aprilie”.

Prezența femeilor în misiunea profesională și socială a CFR devine mai vizibilă abia după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în gazete răsunătoare, de viitor, precum Munca, Scânteia, Viața Sindicală. Într-o întrunire masivă a femeilor muncitoare din Februarie 1945, „tovarășa Maria Fitzner de la C.F.R. arată cum femeile ceferiste ştiu să lucreze la munci grele pentru ridicarea producţiei”. În numele femeilor din sindicatul CFR, a solicitat un guvern F. N. D.

În Octombrie 1946, „femeile ceferiste din Petroşani şi Livezeni au dat 4 ore din salariu”, pentru ajutorare în regiunile lovite de secetă din Moldova.

În 1953, Maria Crişan este prima femeie mecanic de locomotivă din Cluj, şi conduce un tren marşrutizat pe distanţa Cluj-Ploieşti, alături de fochista Victoria Ionaş, iar din cealaltă parte a trenului, 4 femei în uniforme albastru-închis, trei frânari şi o şefă de tren.

În 1953, în întâmpinarea Zilei internaționale a Femeii, urmând „exemplul glorios al femeilor sovietice”, femeile din regionala C.F.R. Craiova vor avea „depășiri de norme și importante realizări de economii”. Doar în acest an, 17 femei vor deveni fochiste de locomotivă. Multe alte femei s-au calificat în munca de strungar, lăcătuș, frânar, impiegate de mișcare. Galina Motelică va fi prima femeie dispecer și în perspectivă de a deveni șef de gară în urma școlii pe care a urmat-o, în timp ce Constanța Ilie va deveni prima femeie mecanic de locomotivă în această regională.

Gheorghiu-Dej, în expunerea ținută la „consfătuirea pe țară a ceferiștilor”, a arătat că „multe femei, după terminarea școlilor de calificare, în loc sa fie lăsate a-și îndeplini stagiile pentru a deveni tehnicieni de exploatare, sunt ținute în birouri ca funcționare”. În colaborare cu comitetul regional U.F.D.R., Craiova, Direcția Regională C.F.R. Craiova a convocat o consfătuire la care au luat parte delegate ale muncitoarelor C.F.R. din regională, cu care ocazie s-au arătat greutățile întâmpinate în muncă de femei și posibilitățile practice de înlăturare a lor.

Cu acest prilej, tovarășa Alexandrina Mateescu, prezintă date despre activitatea regională din 1952. „Grija față de cadre manifestată de colectivul de conducere al direcției regionale, care, împreună cu secția politică și traducând în viață sarcinile trasate de partid, a înlesnit ca 75 de femei să absolve școli de calificare în funcțiile de impiegați de mișcare, conductori-magazioneri, fochiști, frânari și lucrători de linie, iar un număr de 19 femei să fie calificate la locul de muncă în funcțiile de fochiști de locomotivă, lăcătuși, strungari și electricieni.”

În discuțiile ce au urmat, Galina Motelică, dispecer la serviciul de exploatare C.F.R. Craiova, a arătat „greutățile pe care le întâmpină în muncă femeile, atât din partea unor șefi de gară, impiegați de mișcare, conductori și șefi de tren care le privesc cu neîncredere, cât și din partea publicului călător, mulți fiind acei ce le bruschează și insultă, socotind după vechea mentalitate burgheză, că femeia nu este menită a îndeplini munci de răspundere.” De-a lungul timpului, femeile din cadrul C.F.R. Craiova vor rămâne vocale.

În consfătuirile din 1954, vor lua cuvântul Constanța Ilie de la Depoul de locomotive Craiova și Aglaia Bondoc din complexul Pitești. Tot atunci, este menționat faptul că „pe șantierele întreprinderii de construcții căi ferate muncesc 15 femei fruntașe”. Constanța Ilie, mecanic la Depoul de locomotive Craiova, a sesizat că „la plecarea ei din depou la școala de mecanici, existau 12 femei calificate, dintre care, la înapoiere, n-a mai găsit decât 4, ca urmare a lipsei de sprijin din partea unor tovarăși care subapreciază munca femeii.”

Imagini cu primele femei mecanici de locomotivă. În 1956, trenul personal București – Pitești este condus și deservit în întregime de femei.

În Martie 1956, Ministerul Căilor Ferate a sărbătorit pe cele 342 femei, tehnicieni şi funcţionare, care au împlinit mai mult de 20 ani de serviciu in căile ferate. Cu acest prilej, au primit daruri din partea tovarăşilor de muncă. Muncind cot la cot cu bărbaţii, mai mult de 20.100 femei din C.F.R. aduc un aport din ce in ce mai însemnat la desfăşurarea în bune condiţii a transportului de călători şi mărfuri. În acest an, sunt apreciate în special „numeroase brigăzi de femei de la Complexul „Griviţa Roşie“ din Capitală, atelierele C.F.R. Ploieşti, atelierele „Ilie Pintilie“ din Iaşi”. Cu prilejul „Zilei ceferiştilor“, celor 25 femei distinse cu insigna „Pentru Merit Ceferist“ li s-au mai adăugat încă 15.