Georg Hocevar, de origine din Austria, s-a stabilit în urmă cu două decenii în România, la Crișcior (județul Hunedoara), unde a investit în fostele ateliere de cale ferată îngustă. Astfel, va realiza societatea Calea Ferată Îngustă, de care se îngrijește și în prezent. Din inițiativa lui, a fost atât recondiționată, dar și declarată monument de patrimoniu calea ferată Crișcior – Brad.

În ultimul timp, a deschis pentru agrement un tronson din fosta linie forestieră Orăștie – Sarmizegetusa Regia, care a fost închisă în 1978, după inundații. În cadrul acestui tronson, va circula un vagon de tramvai, vechi din 1884, care la început a fost folosit în Neuchatel, Elveția. Totodată, a restaurat Locomotiva 764.435, care va funcționa pe Valea Vaserului.

Povestiți, în câteva cuvinte, cum a început această pasiune pentru calea ferată.

Am copilărit în Austria lângă o linie ferată îngustă, cu ecartament de 760 mm. Și tata a fost, și este pasionat de căi ferate, a construit un tren chiar în grădina noastră.

 

Care sunt provocările cele mai mari în ceea ce privește restaurarea și întreținerea materialului rulant de epocă (furnizori de piese, personalul de mentenanță, autoritățile statului)?

Noi confecționăm sau reparăm piesele în atelierul nostru din Crișcior. Până acum, doar partea financiară a fost o provocare, dar de 5 ani intervine și lipsa de personal calificat, să angajăm în locul celor care pleacă în pensie, iar începând cu acest an, și excesul de zel din partea Ministerului Transporturilor, care dorește să aplice pentru vehicule istorice aceiași parametri ca pentru trenuri care circulă cu 300 km/h.

 

Cum este afectat procesul de întreținere al locomotivelor cu abur, în contextul geopolitic de la nivel global?

Doar de lipsă de personal. Materialele prime pentru reparație și întreținere găsim fără probleme. Doar combustibilul, cărbune, de când a început războiul în Ucraina, s-a scumpit foarte mult, aproape s-a triplat.

 

În contextul actual al lipsei de specialiști în domeniul feroviar, în special al locomotivelor cu abur, în ce manieră vedeți formarea unor noi specialiști în școli sau la locul de muncă?

Destul de dificil, momentan vedem că nimeni nu vrea să se murdărească pe mâini sau să muncească din greu. Poate importul de forță de muncă din țări subdezvoltate ar fi o soluție, dar nu pentru noi. Cred că, până la urmă, această activitate va muri, așa cum s-a întâmplat și în alte țări.

 

În următorii 5 ani, preconizați un interes mai mare acordat transportului de agrement pe calea ferată îngustă, cu investiții pentru restaurarea materialului rulant de epocă?

Din cauza legilor promulgate de Ministerul Transporturilor, în viitor nu va mai fi posibil să punem alte vehicule în funcțiune, poate nici măcar nu putem păstra cele în funcțiune, pe care le avem. Legislația pentru căi ferate adevărate se bate cap în cap cu prevederile pentru vehicule de epocă.

Acest material a fost realizat cu acordul și sprijinul lui Georg Hocevar.