Apariția primelor căi ferate a impulsionat, fără îndoială, dezvoltarea unor regiuni precum Dobrogea, dar totodată a contribuit în mod nefast la dispariția sau profanarea unor artefacte antice. Scoaterea la suprafață a acestor bunuri, într-un mod necorespunzător, a făcut să dispară nenumărate informații relevante pentru arheologi.

În 1862, Julius Kessler întreprinde cel puțin două vizite de lucru în Dobrogea. „Fiind în drum spre Constantinopol, m-am oprit din nou pentru un timp în Kustendje, pentru a găsi, dacă este posibil, informații în legătură cu Tomis, despre care am sugerat că ocupă locul pe care astăzi se află Kustendje. (…) Cât timp am fost în Kustendje, muncitori turci angajați de compania feroviară au găsit o urnă din lut de dimensiuni considerabile, care a fost dezgropată în stare perfectă”.

Colecția de reliefuri și inscripții greco-romane a lui William Price, descoperite în Constanța în timpul construirii liniei ferate, au fost donate în 1864 către British Museum.

În Iunie 1868, epigrafistul atenian Koumanoudis dezvăluie cele mai lungi și curioase inscripții grecești din Tomis, care fuseseră trimise Societății Arheologice din Atena de către domnul Karankiozogli, stabilit în Kustendjé. Se pare că mai multe dintre inscripții au fost folosite de atunci ca pietre de construcție de către compania de căi ferate, a cărei muncă le-a făcut să iasă din pământ și sunt pierdute în fața științei.

O magazie din dreptul liniei ferate Constanța-Cernavodă avea încastrată o inscripție monumentală fragmentară, din marmură, în cinstea unui împărat roman, iar în gara din Cernavodă se putea vedea un relief cu reprezentarea figurativă a unei familii romane.

Conform lui Wilhelm Brennecke, „ruinele romane din Kustendje au fost folosite pentru construcția de căi ferate și depozite de cereale”.

În 1881, lângă gara oraşului Constanţa, la vale, „se văd fondaţiunile unui templu antic; resturile de coloane sunt dimensiuni mai mari şi de o epocă bună. Împrejur se află alte bucăţi de piatră antică, şi cu ocasiunea lucrării liniei ferate, multe statui, inscripţiuni şi pietre sculptate s-au ridicat de-acolo şi s-au pornit în Marea Britanie”.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, vor cunoaște un avânt „călătoriile de plăcere” programate, destinate burgheziei românești. În 1887, Biroul de călătorii din oraşul Braşov organizează un voiaj de plăcere până la Constanța și Constantinopol, de 5 și respectiv 10 zile, la sfârșitul lunii August. Prețul cuprindea nu doar plata pentru dus şi întors, dar totodată şi întreaga găzduire şi mâncarea conform cu programul. „Călătoria se face pe calea ferată cu vagoane de clasa a II-a, iar pe vapor, în cabine de clasa I”. Creșterea numărului călătorilor de origine străină va fi datorată apariției trenului Orient Express în Constanța, într-un interval în care se vor face descoperiri arheologice în Callatis, iar mai târziu în Histria.

Cu toate acestea, nenumărate artefacte se găsesc în colecții private. De pildă, în 1919 este menționată colecția de antichități a lui Lenton Rolf, pe care a întemeiat-o între 1885-1890 în urma contribuției pe care a avut-o în dezvoltarea căilor ferate între Kustendje și Cernavodă – „şapte vase de sticlă, o statuetă a lui Bacchus, zece lămpi (șapte ornamentate), douăzeci şi nouă de vase din lut”.

Formarea, pe timp de pace, a unor colecții de antichități a contribuit în mod neprevăzut la salvarea unor bunuri arheologice din mâinile autohtonilor dezinteresați de patrimoniu cultural. O importantă contribuție este colecția de antichități „Horia Slobozianu”, realizată în primele trei decenii de după Marele Război. Din „grija unui intelectual conștient, care l-a însoțit pe Vasile Pârvan în unele din cercetările sale”, a fost salvat un capitel de marmură albă, „pe când a fost gata să fie întrebuințat la contrucția unor linii ferate”.

Surse

The Gentleman’s Magazine, and Historical Chronicle, Septembrie 1862.

Wilhelm Brennecke, Die Länder an der unteren Donau und Konstantinopol, 1870.

Convorbiri Literare, 1881-06-01, nr. 3.

Tribuna Sibiului, 1887-08-08, nr. 178.

Universul, 1897-05-05, nr. 128.