Aşezarea căilor ferate în spaţiul prahovean a determinat o nouă distribuire a forţelor de producţie, generând concentrarea activităţii economice în areale precum Ploieşti sau Slănic, pentru care exista un interes încă din 1861. Inaugurarea liniei de 34,2 kilometri, cu stație în Plopeni [Sat], se face în data de 10 Decembrie 1883.

Din 15 Februarie 1885, această linie este dată în exploatare în legătură cu Ploiești, nefiind afectată durata călătoriilor. Trenurile vor avea atât vagoane de călători, dar și de marfă. Trenul 71 spre Slănic ajungea pe timp de zi în Plopeni la 11:39; trenul 72 se întorcea în Plopeni mai târziu, la 6:50. O călătorie ar fi durat în jur de o oră și 40 minute. Cu toate acestea, de la 1 Iunie 1885, trenul 72 se va întoarce mai devreme în Plopeni, la 5:59, dar toată durata de călătorie va crește cu 10 minute.

Încă de la debutul acestei linii, au existat provocări nenumărate privind infrastructura feroviară, în mod aparte datorită condițiilor meteorologice precum inundațiile.

De pildă, în vara anului 1886, „străbătând gările Buda, Plopeni [Sat] și Poiana, începură nori groși pe Valea Slănicului. (…). Ploaia din ce în ce se îngroșa și când intrarăm în gara Slănicului, nu mai era glumă, apa curgea în torente și trenul se afla în gârlă. Îngrijorarea începu să cuprindă pe toți cei aflați în tren, care nu erau în mai mic număr de 240 persoane afară de oamenii trenului. Nimeni nu putea să se coboare din tren, apa crescuse pe peronul gării aproape de o jumătate de metru. Bolovani, bușteni destul de mari se prăvăleau către noi împingându-le apa cu o mare furie. (…) Se luă hotărârea ca trenul să îl urce sus la salină, unde apa nu putea ajunge. El porni cu posibilitatea de a deraia din cauza lemnelor ce treceau pe calea ferată. Abia înotă într-o distanță de 10-15 metri, când era să treacă peste un apeduct și de unde începea să suie panta, trenul se opri; mașina nu avea forța de a ridica greutatea ce venea după dânsa. (…) Norocul însă a fost că unda din ce în ce a scăzut; ploaia a început să contenească. Linia n-a suferit și trenul s-a putut scoborî în gară înainte chiar de a se fi retras apa. După câteva minute, prin ajutorul personalului gării, toți voiajorii s-au scoborât și au intrat în oraș. Curtea gării și terasamentul liniei erau într-o stare de plâns. Din norocire însă, nu a fost întreruptă linia”.

Surse

Verordnungs- und Anzeige-Blatt der Königl. Bayerischen Verkehrs-Anstalten, München, 1883.

Românul, 1885-03-09. Românul, 1885-06-15.

România liberă, 1886-07-20, nr. 2686.